Paradisul de lângă tine, Lacul Pantelimon din București. L-ai văzut?

Întotdeauna am visat o căsuță pe malul unei ape. Pe țărmul oceanului sau al mării. Sau chiar în apropierea unui mic lac. Mi-am dorit ca, atunci când deschid ochii, în diminețile senine, soarele să răsară timid din undele blânde. Dar locuiesc în București. Așadar, visul acesta nu se va realiza prea curând – mi-am spus mereu. Până într-o seară. Când m-am abătut de la drum. Am făcut doar un mic ocol, nimic mai mult. Și am ajuns la câțiva zeci de metri în spatele blocului. Nu mi-a venit să cred că acolo, ascuns între sălciile pletoase, își ducea viața lui liniștită un mic lac. Lacul Pantelimon, în sectorul 2 al Capitalei. Puțini au descoperit treptele ce coboară lin, din strada plină de praf și zgomot. Și se îndreaptă spre tăcutul și limpedele lac.

Lacul Pantelimon, oaza de liniște din cartierul meu

În urmă cu mulți ani, când l-am descoperit, lacul era doar o baltă neînsemnată. Iar malurile, niște întinderi neterminate din beton. Sălciile-și plecau crengile firave, de un verde crud, până-n asfalt, netulburate de trecerea oamenilor. Cu timpul, au răsărit pe țărmul micului lac o bancă și încă una. Apoi un teren de joacă pentru copii. Și, mai apoi, câte un pescar cu undița azvârlită în apă, apărut parcă de pe un alt tărâm.

Curând, parcul avea să devină un furnicar. Copii, părinți, oameni care încing grătarul special amenajat. O viață pestriță se desena zilnic sub privirile mele. S-au înălțat apoi, din câțiva puiandri pe care nu i-am recunoscut la început, niște magnolii maiestuoase. Tronau, imperiale, în mijlocul întinderilor de iarbă frumos îngrijite.

Atunci când mă așez pe băncuța mea, chiar pe mal, simt mireasma apei, ce trădează tumultul de vietăți din adâncuri. Pești, broscuțe sau insecte ce planează pe apă, suflete de o zi. Deasupra, se ridică stoluri de pescăruși albi, ce despică aerul cu țipetele lor ascuțite. Și mai sunt variate specii de rațe, ce își vâră capul în apă și ies, victorioase, cu câte un pește mic în cioc. Nu se mai tem de oameni. Sunt parcă o singură comunitate, liniștită, dar ciudată.

Acum, pe malul lacului Pantelimon au răsărit tristele semne ale trecerii oamenilor. Tot mai des, la mal plutesc peturi de bere și pungi cu gunoi. Iar îngrijitorii parcului fac ronduri, de mai multe ori pe zi. Ca să strângă urmele lăsate de bucureștenii care au descoperit oaza de liniște din cartierul lor.

Lacul Pantelimon este paradisul de lângă casa mea. Dar există, cu siguranță, un loc minunat în București, aproape de tine, pe care merită să-l descoperi.

Lasă un comentariu...

*